Cătălin Chirilă, campionul mondial la 500 de metri canoe simplu, se află într-o binemeritată vacanță înaintea începerii pregătirilor pentru Jocurile Olimpice.

Chirilă a ales să-și încarce bateriile pe meleagurile natale, casa părintească aflându-se în județul Tulcea, la Sarichioi.

„Mă cheamă Cătălin și sunt cel mai bun din lume”. Așa ar putea să se prezinte Cătălin Chirilă,recent medaliat cu aur la Campionatele Mondiale în proba de canoe simplu 500 de metri. Dar Cătălin este un tip timid, liniștit și de un bun simț ieșit din comun. Așteaptă ca ceilalțisă vorbească despre el. Și nu o pot face decât la superlativ, pentru că omul este efectiv o mașinărie pe apă. Anul trecut a devenit campion mondial la 1000 de metri, cu câteva săptămâni în urmăa fost cel mai bun la 500 de metri și acume în pole-postion pentruJocurile Olimpice de la Paris, acolo undeare ca obiectiv,bineînțeles,aurul.

Chirilă este un copil al Deltei

Și-a început uceniciape lacul Ciuperca în 2012 activând la Clubul Sportiv Danubiu din Tulcea, iar copilăria și-a petrecut-o la Sarichioi. Acolo s-a decis să-i calce pe urme idolului și modelului său Ivan Patzaichin. Și deocamdată o face foarte bine. Florin Popescu, antrenorul său, i-a făcut chiar o promisune regretatului multi-medaliat, anume că va scoate dinCătălinun campion olimpic.Canoistul nostru are tot timpul să triumfe la Jocuri pentru că e tânăr, aredoar 25 de ani, dar trebuie să fie sprijinit de federație până în “pânzele albe”. După succesul de la Duisburg, înainte de a reveni la antrenamentele chinuitoare de pe Snagov, Cătălin a plecat într-o binemeritată vacanță în care își va încarca bateriile pentru competițiile ce vor urma. Ar fi putut pleca oriunde în lume,dar a ales să se întoarcă la origini, revenind pe plaiurile natale.

Nu ne putem decât imagina cum își petrece timpul liber

O lotcăși un pescar înaintează încet pe Razim, cel mai mare lac cu apă dulce din țară. Vin de la pescuit din nord, dinspre Enisala, care în turcă înseamnă “Sat Nou”, acolo unde au mai rămas doar ruinele fortificației medievale ridicate de genovezi în timpul Imperiului Bizantin. Au trecut pe lângă insula Popina unde concertează în voiesutelede specii de păsărimigratoare,și se îndreaptă spre portul din Sarichioi, căci toate drumurile duc acolo. “Pescarul” esteun tânăr bine făcut, înalt, blond cu părul scurt și cu un început de bărbuțăde culoarea stufului. Acestă trestie acoperămai toate casele din zonă, făcute  dinchirpici de pămînt galben și cu fereastra de la stradă decorată cu dantelărie de lemn, albastră sau verde. Aceleași nuanțe pe care le distingi în privireamelancolică a eroului nostru, în funcție de intensitatea luminii. Acum, spre asfințit, liniștea apusului se reflectă pe apele lacului într-un spectacol feeric de culori și sunete. Se vede că omul care conduce tradiționala ambarcațiune este din partea locului. Vâslește constantcu brațele sale vajniceiar valurile pe care le produce clipocesc liniștit în digurile de lemn de pe mal, construite de localnici. Din când în când trage cu coada ochiului în luciul apei, în stânga și în dreapta, ca și cum s-ar aștepta să fie depășit de cineva. De data asta însă, nimeni nu este pe urmele sale.Se linișteșteși se închină. Tocmai a trecut pe lângă bisericade rit străvechi ”Sfântul Vasile cel Mare”, acolo unde a mers prima dată însoțitde bunica sa și unde mai cântă și acum în corul bisericii în timpul liber sau la sărbătorile mari.

Muncă, muncă și iar muncă

Are aceleași trăsături fizice cu locuitorii acestei zone din Dobrogeaunde există cea mai mare comunitate de ruși lipoveni, oameni harnici și primitori.Fața lui este ovală,cioplită parcă din piatră de celebra Muhina, creatoarea faimoasei sculpturi “Muncitorul și colhoznica”.  El este cel puțin la fel de devotat pasiunii saleca și muncitorul sovietic din statuie. Un rob al muncii și al suferinței.Dealtfel, se ghidează în viață după propriul motto:“Dorința, ambiția și în final munca, reprezintă cheia succesului”. Și omul nostru chiar a devenit celebru în sportul pe care îl practică muncind și suferind pe ultimii metri ai curselor.

Acum însă a lăsat totul de o parte. Se întoarce de la pescuit unde încearcă de fiecare dată să sevindecesufletește după luptele sale chinuitoare cu secundele. Să fii cel mai rapidde pe globlasă urme adânci, urme aproape imposibil de șters.

Odată ajuns în vechiul port își descarcă meticulos năvodul, îi salută respectuos în limba lor pe bătrînii pescari lipoveni și se îndreaptă spre terasa din apropiere, unde probabil e așteptat de prieteni și de iubita sa soție cu care s-a căsătorit de curând. Copiii,care de obicei vâslesc și ei pe lacul Razim visând să devină într-o zi campioni, și care acum s-au strâns la locul de joacă din apropiere,îl recunosc imediat și își dau coate chicotind. „ E Cătălin, cel mai bun din lume”.

Sursă foto: Agerpres