Literatura științifică aduce în prim plan câteva modele relevante privind stadiile de dezvoltare mentală (și psihologică) la sportivi, evidențiind modul în care evoluează capacitățile mentale și trăirile pe parcursul carierei.

1. Stadii la tinerii sportivi – considerente „developmental”

Un articol semnificativ, Mental Training with Youth Sport Teams, discută modul în care intervențiile mentale trebuie adaptate la vârsta sportivilor, luând în considerare variabilitatea cognitivă și emoțională dintre copilărie, adolescență și maturitate.

Autorii subliniază că la copii mici și în primii ani de sport, accentul trebuie să fie pe dezvoltarea motivației, distracției și atașamentului față de sport, nu pe performanță. Pe măsură ce adolescenții evoluează, se pot introduce tehnici mentale mai sofisticate (vizualizare, focalizare, autoreflecție), ținând cont că capacitatea cognitivă maturizează treptat. Intervențiile trebuie să fie adaptate la stadiul de dezvoltare al sportivului — nu același protocol mental funcționează la 11 ani și la 18 ani. Aceste recomandări sugerează că nu există o singură „scară psihologică” universală, ci mai degrabă o progresie adaptativă a competențelor mentale odată cu maturizarea fizică și cognitivă.

2. Modele longitudinale și de viață: sportivul pe termen lung

Modelul „lifespan” (durata vieții) aplicat în dezvoltarea sportivă oferă o perspectivă amplă: evoluția mentală trebuie gândită pe toată durata carierei, nu doar în etapele de vârf. Studiul Lifespan models of athlete development subliniază că factorii personali și de mediu (coaching, suport social, resurse) interacționează cu variabilele psihologice și pot modela evoluția mentală (motivație, adaptabilitate, identitate sportivă) pe termen lung. Astfel, dezvoltarea mentală a unui sportiv nu este un proces liniar, ci unul influențat de experiențe, contexte și tranziții (schimbări de echipă, accidentări, trecerea la seniorat etc.).

3. Modelul de Dezvoltare a Participării Sportive (DMSP)

Un alt model consacrat este Developmental Model of Sport Participation (DMSP), propus de Côté și colaboratorii, care descrie cum sportivii parcurg faze de selecție, explorare, specializare etc. Deși DMSP se concentrează mai mult pe traseul sportiv și participare, adesea implică și componente mentale: pe măsură ce sportivii se specializează, crește rolul abilităților mentale — motivația, perseverența, auto-reglarea, toleranța la eșec — în determinarea succesului.

Nu există un singur sistem universalizat care să descrie exact „stadiile mentale” aplicabile tuturor sportivilor, dar literatura convergă către ideea că abilitatea mentală evoluează treptat alături de maturizare (cognitivă, emoțională și fizică). În practică, psihologii sportivi și antrenorii trebuie să adapteze metodele în funcție de vârstă, experiență și nivel de dezvoltare al sportivului.

Modelele ca DMSP sau abordările „lifespan” furnizează cadre conceptuale utile pentru înțelegerea acestei evoluții și pentru planificarea intervențiilor mentale în sport.

surse: https://pmc.ncbi.nlm.nih.gov; https://www.sciencedirect.com