1976 a fost anul Jocurilor Olimpice de la Montreal, acolo unde o puștoaică din Onești devenea „Zâna de la Montreal” primind prima notă de zece din istoria Olimpiadelor.
În ziua de 18 iulie 1976 Nadia scria istorie în sportul mondial. Copila din Onești nu era tocmai o necunoscută în lumea mare a gimnasticii – la Campionatele Europene de la Skien, în 1975, Nadia câștigase patru medalii de aur și una de argint. Însă, în prima zi a concursului olimpic, într-o sală Forum arhiplină, spectatorii așteptau să vadă la lucru gimnastele sovietice într-un concurs, cel al exercițiilor impuse, care nu oferea, de obicei, momente de mare spectacol. Apoi a venite Nadia. În cele 20 de secunde ale exercițiului, Nadia Comăneci a fost perfectă, sala a ovaționat aterizarea impecabilă, iar arbitrii au fost puși în fața unei decizii imposibile până atunci! Perfecțiunea nu existase în gimnastică. Tabelele electronice nu fuseseră programate să afișeze o notă mai mare de 9.95. Și, după minute în care nimeni nu înțelegea ce se întâmplă, pe tabelă a fost afișată nota Nadiei: 1.00. Perplexitate, apoi oamenii au înțeles că românca primise nota perfecțiunii – 10, și au izbucnit în ovații care au durat minute în șir. Zâna de la Montreal tocmai se născuse!
În următoarele cinci zile Nadia Comăneci a mai primit și alte note de 10. Rețeaua de televiziune ABC a comandat o temă specială pentru ea, Nadia’s Theme, iar jurnalistul canadian Gilles Marcotte a scris că, în viitor, atunci când vom vrea să vorbim despre ceva frumos, perfect, emoționant, trebuie doar să scriem că a fost... nadiesc!
Sursă foto: Getty Images
