De la primele alunecări pe zăpadă la șase ani, la ambiția de a urca în topurile mondiale ale schiului fond
La doar 23 de ani, Gabriel Cojocaru își trăiește visul pe schiuri. Calificat pentru Jocurile Olimpice de Iarnă Milano–Cortina 2026, sportivul român este dovada că perseverența, familia și iubirea adevărată pentru natură pot transforma un copil curios într-un atlet care își caută locul printre cei mai buni din lume.
„Am început să schiez la vârsta de șase ani, iar primii pași în schi fond au fost prin antrenamente ușoare și distractive”, mărturisește Gabriel, iar de la acele momente simple petrecute pe pârtie, schiul a devenit un mod de viață. În mijlocul iernii, la temperaturi scăzute și trasee lungi, tânărul născut în Sinaia, județul Prahova, a descoperit o lume care i-a oferit liniște, dar și provocări uriașe.
„În schi fond m-a atras foarte tare pârtia, peisajele și antrenamentele. Am ales această disciplină influențat de frații mei, care practicau deja sportil, și, mai târziu, am fost și eu selectat”, povestește el cu modestie. Pentru el, schiul fond nu este doar un sport de rezistență, ci o călătorie interioară prin care învață zilnic ce înseamnă efortul, echilibrul și răbdarea.
România, începutul unui drum. Străinătatea, șansa perfecționării
Pentru a-și atinge obiectivele, Gabriel își împarte timpul între România și alte țări europene, acolo unde infrastructura pentru schi fond este mai bine dezvoltată. „În prezent mă antrenez mai mult în afara țării în sezonul de iarnă, iar în sezonul de vară pregătirea are loc în România — la Cheile Grădiștei, Pârâul Rece și Brașov”.
Dincolo de eforturi, el vorbește cu recunoștință despre sprijinul primit acasă: „Condițiile pe care mi le oferă statul român sunt foarte bune, iar Clubul Sportiv Dinamo București a contribuit foarte mult la susținerea mea, mai ales în pregătirea de vară la Brașov”.
Familia – primul sponsor al inimii
În viața lui Gabriel, mulțumirile nu merg doar către cluburi sau federații. Familia este pilonul central al motivației sale. „Susținerea familiei pentru un sportiv este foarte importantă. Fiecare sportiv are nevoie de o îmbrățișare și un îndemn din partea familiei”. Și, cu un zâmbet, adaugă un detaliu care spune totul despre cât de mult înseamnă acest sprijin: „Eu mă trag dintr-o familie mai numeroasă, așa că primesc mai multe îndemnuri, sfaturi și îmbrățișări — ceea ce m-a ajutat enorm să continui în acest drum”.
Gabriel vorbește cu luciditate despre planurile sale. Imediat după Olimpiadă, urmează o nouă provocare: „Obiectivul meu pentru următoarea perioadă este să obțin un loc cât mai bun la Campionatul Mondial de U23, care va avea loc în Norvegia, în luna următoare după Jocurile Olimpice. Îmi doresc din tot sufletul să fiu într-o formă cât mai bună acolo și sper să-mi îndeplinesc visul”.
Planurile lui pe termen lung sunt deja clare: „Îmi doresc o clasare în top 3 la Campionatul Mondial de schi role, iar iarna, în Cupa Europei, un top 10 la fiecare probă”.
Deși obiectivele sunt mari, Gabriel rămâne ancorat în realitate și conștient de un adevăr esențial: performanța are nevoie și de susținere. „Contează foarte mult ajutorul din partea sponsorilor. Momentan nu am niciunul, dar îmi doresc ca în viitor să vină alături de mine oameni care cred în potențialul meu”.
O generație cu visuri ambițioase
Pentru Gabriel Cojocaru, fiecare pas pe zăpadă este o dovadă a curajului. El nu aleargă doar pentru un clasament, ci pentru a arăta că și din România se poate ajunge la performanțe notabile, cu muncă, disciplină și speranță. Povestea lui este una despre echilibru — între vis și efort, între familie și competiție, între modestie și ambiție. Și, atunci când alunecă pe schiuri, probabil că simte ceea ce a simțit și la șase ani: bucuria de a fi parte a unui vis care prinde viteză.
Credit foto: COSR
