Comentatorul TVR Dragoș Bocanaciu crede că finala Cupei Mondiale din Qatar se va disputa între echipele celor doi coechipieri de la PSG, Lionel Messi și Kylian Mbappe, chiar dacă Maroc și Croația vor fi două nuci tari pentru Franța și Argentina.
Mărturisesc că sunt un pic dezamăgit de acest mondial, însă doar în plan sportiv! Si asta pentru că organizarea a fost impecabilă, stadioanele sunt niște bijuterii aruncate inteligent în inima deșertului, iar oamenii extraordinar de primitori. Nu am ce spune rău despre Qatar, dar nici nu cunosc în amănunt tot efortul și sacrificiile făcute pentru ca acest mondial să fie pus pe roate. Ceea ce am remarcat, în primul rând: fiecare qatarian este mândru de ceea ce s-a realizat, dispus să te ajute cum poate și, dacă nu insiști să îi schimbi credința și obiceiurile, nu este deloc deranjat de faptul că tu ai o altă religie, un alt Dumnezeu sau alte obiceiuri și sisteme de valori.
Dezamăgirea vine din punct de vedere sportiv, al rezultatelor. Mărturisesc că așteptam infinit mai mult din partea Germaniei. Știu că marea problemă a nemților este lipsa unui atacant veritabil, omul care să fie pus în valoare de linia de mijloc. Știu că dispariția lui Schweinsteiger din centru nu a fost acoperită de nimeni însă mă așteptam la mai mult din partea unei naționale care a mai depășit de-a lungul timpului astfel de perioade complicate. Speram la mai mult din partea Belgiei, o națională de supervedete care nu sunt în stare să alcătuiască o echipă, și îmi doream măcar o finală pentru Jordan Henderson, tipul de pe Anfield care niciodată nu va avea câștig de cauză într-o comparație cu Steven Gerrard. Mă bucur însă pentru Maroc, iar cei care spun că prezența Leilor din Atlas în semifinale este conjuncturală, probabil că nu au nici o legătura cu fotbalul. Da, în afara primului 11, Walid Regragui nu are prea mulți fotbaliști de clasă la dispoziție, însă tot lotul marocan este suprasaturat de ambiție și foame de performanță și asta s-a văzut în fața unei echipe a Spaniei care nu a înțeles că pasele laterale nu te fac campion mondial decât dacă îi ai pe Xavi și Iniesta pe teren. Sunt mulți ”intelectuali ai ierbii” care stau în fotoliu și care spun că Marocul s-a apărat 80 de minute cu Spania. Însă în acele 10 minute în care a avut posesia, atacul africanilor a fost de trei ori mai periculos decât selecționata Barça B făcută de Luis Enrique. Iar la final, Bounou a arătat că poți să devii erou apărând și cu inima, nu doar cu brațele.
Croația este enigma perfectă a acestui mondial. Este o echipă care, glumind, ar trebui să indice artrita ca principala boală a componenților lotului, o echipă care încă nu și-a găsit un număr 9 de bază, dar, cu Livakovic în poartă, acest Duckadam născut la Zadar, poate bate pe oricine dacă ajunge la penalty-uri. Iar Modric arată că deși poate nu merita Balonul de Aur în 2018, îl poate primi oricând pe cel pentru întreaga carieră, un fel de Oscar, poate mai prețios decât cel primit, punctual, pentru un an de excepție.
Cred totuși că, indiferent de meritele și atuurile Croației și Marocului, finala va fi un duel între colegii de la Paris Saint Germain, Messi și Mbappe.
Cine va câștiga? Habar nu am, însă, în secret, voi susține experiența. Pentru că pentru Messi este “Noiembrie-Ultimul Bal”. Iar după lacrimile lui Cristiano Ronaldo nu îmi doresc să mai văd aceeași suferință pe chipul unuia dintre marii fotbaliști cu care am împărțit aproape două decenii de viață.
Sursă foto: Getty Images
