Antrenorii care adoptă o mentalitate flexibilă îndeplinesc un rol determinant în progresul sportivilor, reușind să creeze un mediu de pregătire centrat pe evoluție constantă.

Deși promovarea unei mentalități de tip „growth mindset” în rândul sportivilor este o prioritate a cluburilor de performanță, este la fel de importantă analiza mecanismelor psihologice prin care acționează antrenorul pe teren sau în vestiar.

Potrivit studiilor realizate de psihologul Carol Dweck de la Universitatea Stanford, ființa umană se naște cu o dorință intrinsecă de a învăța, observabilă la bebelușii care își antrenează abilitățile motorii fără teama de eșec. Această disponibilitate de a încerca, de a greși și de a relua procesul reprezintă o lecție fundamentală pentru mediul sportiv, unde presiunea rezultatului poate inhiba adesea plăcerea de a învăța.

În activitatea sportivă, persoanele cu o mentalitate fixă tind să creadă că talentul este înnăscut și imuabil, privind abilitățile ca pe un set de trăsături statice. În schimb, abordarea prin mentalitate flexibilă presupune că potențialul este dinamic și se dezvoltă prin efort, disciplină și studiu. Sportivii și antrenorii care funcționează cu o mentalitate flexibilă gestionează eșecurile ca pe etape firești ale învățării, sunt deschiși spre cooperare și părăsesc zona de confort pentru a experimenta noi tehnici. În opoziție, cei cu o mentalitate fixă pot rămâne blocați în frustrare în fața unui rezultat nesatisfăcător, preferând conservarea unui set limitat de deprinderi.

Este important de reținut că ambele tipuri de mentalitate pot coexista, însă mentalitatea flexibilă poate fi antrenată și extinsă prin exercițiu conștient în diverse contexte competiționale.

Cercetările demonstrează că încurajările axate pe efort, perseverență și strategia abordată sunt mult mai valoroase decât lauda orientată strict spre „talent” sau „inteligență tactică”. Acest tip de feedback ajută sportivul să accepte sarcini complexe fără teama de a fi judecat în caz de eroare. Mai mult, s-a demonstrat că expunerea constantă la provocări noi întărește conexiunile neuronale, îmbunătățind realizările sportive indiferent de vârstă sau nivelul de pregătire.

Adoptarea unei perspective de creștere este esențială și pentru antrenori, nu doar pentru cei pe care îi coordonează. Un antrenor care se percepe pe sine ca fiind într-un proces continuu de învățare oferă un exemplu de urmat, înțelegând că propriile metode de pregătire pot fi mereu optimizate. Atunci când întreaga echipă tehnică practică flexibilitatea mentală, procesul de instruire devine mai eficient, maximizând potențialul fiecărui membru al echipei prin feedback axat pe munca depusă pe parcursul sezonului.

Atributele cheie ale antrenorului cu mentalitate flexibilă:

• Asumarea responsabilității pentru îmbunătățirea metodelor de antrenament;
• Perceperea eșecurilor și a feedback-ului ca oportunități de optimizare a performanței;
• Căutarea activă de noi strategii tactice și metodologii de pregătire fizică;
• Menținerea unor așteptări înalte, dar realiste și pozitive față de sportivi;
• Concentrarea conștientă pe procesul de dezvoltare pe termen lung.
• Strategii pentru o cultură sportivă bazată pe creștere

Pentru implementarea unei astfel de culturi, este necesară aprecierea procesului de pregătire mai mult decât a rezultatului de pe tabelă, deși acest lucru poate fi dificil într-un mediu dominat de competiție. Antrenorii trebuie să încurajeze diversitatea strategiilor de învățare și să celebreze, împreună cu sportivii, momentele în care o nouă deprindere a fost însușită prin efort susținut.

Promovarea acestei mentalități la nivelul întregului club sportiv, prin împărtășirea succeselor și a lecțiilor învățate din înfrângeri între antrenori și staff-ul administrativ, contribuie la stabilirea unei culturi a excelenței care valorizează provocările și adaptabilitatea.

sursa foto: shutterstock/Inkoly